Suprafata: 5230 ha
Intravilan: 252 ha
Extravilan: 4978 ha
Populatie: 1560
Gospodarii: 612
Nr. locuinte: 824
Nr. gradinite: 3
Nr. scoli: 3
Numele localitatilor aflate in administratie: Roşia de Secaş, Ungurei, Tău
Asezarea geografica:
La poalele dealului "Cărări", de o parte şi de alta a văii Secaşului, brăzdată de drumurile care duc spre Blaj, Sebeş şi Sibiu se întinde aşezarea comunei Roşia de Secaş
Primul document care atestă existenţa satului Roşia de Secaş datează de la 29 mai 1313. Documentele vechi arată că din secolul XIV, până în 1848, locuitorii comunei au trăit în stare de iobăgie
În ce priveşte originea denumirii satului Roşia de Secaş, din spusele bătrânilor, ar proveni de la vechea biserică benedictină care era vopsită în roşu şi ale cărei urme există la marginea satului, lângă dealul "Cărări", iar denumirea de Secaş provine de la faptul că este aşezată pe valea Secaşului
Schimbări teritorial-administrative ale comunei Roşia de Secaş ca teritoriu nu au fost, iar ca sat aparţinător a avut satul Tău. Până în anii 1924-1925, Roşia de Secaş a aparţinut de judeţul Alba, iar după aceea a trecut la judeţul Târnava Mică, căruia i-a aparţinut până în anul 1950, dată la care a trecut la judeţul Sibiu, până în august 1952, trecând apoi la regiunea Hunedoara până în anul 1968, în prezent fiind în judeţul Alba
În ce priveşte istoricul comunei Ungureni, sat aparţinător din 1968 de Roşia de Secaş, după cum rezultă din documentele vechi, a apărut ca aşezare omenească încă înainte de anul 1300. Din spusele bătrânilor denumirea comunei, avându-se în vedere traducerea denumirii din limba maghiară în limba română, ar fi Satul lui Grigorie. Schimbări propriu-zise în ce priveşte administraţia comunei Ungurei ca teritoriu nu au fost, Ungurei fiind totdeauna comună, până în 1968. După primul război mondial şi până în anul 1950 a aparţinut de judeţul Sibiu, dată după care a aparţinut de regiunea Sibiu, iar din 1952 a aparţinut de regiunea Hunedoara până în 1968, în prezent fiind în judeţul Alba
Cu privire la satul Tău existenţa sa este atestată de un document din anul 1520, aparţinând tot timpul de comuna Roşia de Secaş
Distanţa faţă de reşedinţa de judeţ - municipiul Alba Iulia - este de 62 km, faţă de municipiul Blaj - 18 km, faţă de municipiul Sebeş - 40 km
Comuna Roşia de Secaş este situată în zona de câmpie - platou a bazinului Secaşului de Târnave cu trecere la dealurile Târnavelor şi Sebeşului
Lunca Secaşului se prezintă ca o vale cu lărgimi foarte variate între 200-600 m, în care şerpuieşte albia minoră a râului Secaş de Târnave. Versanţii estici ai văii Secaşului au pante repezi şi foarte repezi - 10-35 grade şi sunt afectaţi de eroziuni şi alunecări de straturi. Versanţii vestici sunt înclinaţi uşor, 4-7 grade, în pante nu prea lungi şi se pierd în câmpia platou a teritoriului spre Ungurei, Vingard şi Ohaba
Ca principale tipuri de sol de pe teritoriul comunei sunt: cernoziomul levigat de tip Secaş, care s-a format din transformarea în timp a solurilor brune sub influenţa vegetaţiei ierboase ce a luat loc pădurilor
Satul Ungurei este caracterizat prin 4 forme geomorfologice: lunca pârâului principal valea Ungureiului, văi inter-colinare, versanţi şi platouri. Versanţii reprezintă cea mai mare parte din teritoriu, având diferite înclinaţii şi expoziţii. Teritoriul Ungurei se găseşte în zona de vegetaţie a stejarului
Solurile din luncă şi la piciorul pantelor sunt aluvionare, iar pe platou se întâlnesc soluri negre de fâneţe, lacoviştite şi hlizite, datorită excesului de umiditate şi a rocii argiloase. Versanţii sunt acoperiţi de soluri brune, parte din ele podzolice
Clima este continentală cu ierni reci şi veri potrivit de călduroase
Căile de acces fiind DJ 106L: Şpring-Ungurei-Roşia de Secaş, DJ 107B, DN1 (Sântimbru)-Mihalţ-Roşia de Secaş-Păuca.
Primul document care atestă existenţa satului Roşia de Secaş datează de la 29 mai 1313. Documentele vechi arată că din secolul XIV, până în 1848, locuitorii comunei au trăit în stare de iobăgie
În ce priveşte originea denumirii satului Roşia de Secaş, din spusele bătrânilor, ar proveni de la vechea biserică benedictină care era vopsită în roşu şi ale cărei urme există la marginea satului, lângă dealul "Cărări", iar denumirea de Secaş provine de la faptul că este aşezată pe valea Secaşului
Schimbări teritorial-administrative ale comunei Roşia de Secaş ca teritoriu nu au fost, iar ca sat aparţinător a avut satul Tău. Până în anii 1924-1925, Roşia de Secaş a aparţinut de judeţul Alba, iar după aceea a trecut la judeţul Târnava Mică, căruia i-a aparţinut până în anul 1950, dată la care a trecut la judeţul Sibiu, până în august 1952, trecând apoi la regiunea Hunedoara până în anul 1968, în prezent fiind în judeţul Alba
În ce priveşte istoricul comunei Ungureni, sat aparţinător din 1968 de Roşia de Secaş, după cum rezultă din documentele vechi, a apărut ca aşezare omenească încă înainte de anul 1300. Din spusele bătrânilor denumirea comunei, avându-se în vedere traducerea denumirii din limba maghiară în limba română, ar fi Satul lui Grigorie. Schimbări propriu-zise în ce priveşte administraţia comunei Ungurei ca teritoriu nu au fost, Ungurei fiind totdeauna comună, până în 1968. După primul război mondial şi până în anul 1950 a aparţinut de judeţul Sibiu, dată după care a aparţinut de regiunea Sibiu, iar din 1952 a aparţinut de regiunea Hunedoara până în 1968, în prezent fiind în judeţul Alba
Cu privire la satul Tău existenţa sa este atestată de un document din anul 1520, aparţinând tot timpul de comuna Roşia de Secaş
Distanţa faţă de reşedinţa de judeţ - municipiul Alba Iulia - este de 62 km, faţă de municipiul Blaj - 18 km, faţă de municipiul Sebeş - 40 km
Comuna Roşia de Secaş este situată în zona de câmpie - platou a bazinului Secaşului de Târnave cu trecere la dealurile Târnavelor şi Sebeşului
Lunca Secaşului se prezintă ca o vale cu lărgimi foarte variate între 200-600 m, în care şerpuieşte albia minoră a râului Secaş de Târnave. Versanţii estici ai văii Secaşului au pante repezi şi foarte repezi - 10-35 grade şi sunt afectaţi de eroziuni şi alunecări de straturi. Versanţii vestici sunt înclinaţi uşor, 4-7 grade, în pante nu prea lungi şi se pierd în câmpia platou a teritoriului spre Ungurei, Vingard şi Ohaba
Ca principale tipuri de sol de pe teritoriul comunei sunt: cernoziomul levigat de tip Secaş, care s-a format din transformarea în timp a solurilor brune sub influenţa vegetaţiei ierboase ce a luat loc pădurilor
Satul Ungurei este caracterizat prin 4 forme geomorfologice: lunca pârâului principal valea Ungureiului, văi inter-colinare, versanţi şi platouri. Versanţii reprezintă cea mai mare parte din teritoriu, având diferite înclinaţii şi expoziţii. Teritoriul Ungurei se găseşte în zona de vegetaţie a stejarului
Solurile din luncă şi la piciorul pantelor sunt aluvionare, iar pe platou se întâlnesc soluri negre de fâneţe, lacoviştite şi hlizite, datorită excesului de umiditate şi a rocii argiloase. Versanţii sunt acoperiţi de soluri brune, parte din ele podzolice
Clima este continentală cu ierni reci şi veri potrivit de călduroase
Căile de acces fiind DJ 106L: Şpring-Ungurei-Roşia de Secaş, DJ 107B, DN1 (Sântimbru)-Mihalţ-Roşia de Secaş-Păuca.
Activitati specifice zonei:
Agricultură (creşterea animalelor şi cultivarea terenurilor)
Morărit
Construcţii
Comerţ
Morărit
Construcţii
Comerţ
Activitati economice principale:
Agricultură
Comerţ
Morărit şi panificaţie
Lapte şi produse lactate
Mici meseriaşi (tinichigerie, reparaţii auto)
Comerţ
Morărit şi panificaţie
Lapte şi produse lactate
Mici meseriaşi (tinichigerie, reparaţii auto)
Obiective turistice:
Ansamblul bisericii de lemn "Sf. Gheorghe" - Tău
Construită înainte de 1780, biserica cu hramul "Sf. Gheorghe" de la Tău este depozitara unui impresionant tezaur artistic a zugravilor din Laz. A fost ridicată la 1898 pe locul vechii biserici de lemn şi cu o parte a materialului, iar mai târziu i s-a adăugat un turn a cărui dimensiune contrastează cu aspectul construcţiei.
Construită înainte de 1780, biserica cu hramul "Sf. Gheorghe" de la Tău este depozitara unui impresionant tezaur artistic a zugravilor din Laz. A fost ridicată la 1898 pe locul vechii biserici de lemn şi cu o parte a materialului, iar mai târziu i s-a adăugat un turn a cărui dimensiune contrastează cu aspectul construcţiei.
Evenimente locale:
Hramul bisericii din Roşia de Secaş este de Sfântul Nicolae - construită în anul 1903, a fost renovată în anul 2004
Ziua "Fiilor satului" - s-a ţinut în anul 2007 la Roşia, 2008 la Tău şi 2009 la Ungurei,
Târguri de ţară mai importante: 26 martie, 24 iunie, 20 septembrie şi 17 decembrie
Expoziţia etnografică de la Roşia de Secaş
Ziua "Fiilor satului" - s-a ţinut în anul 2007 la Roşia, 2008 la Tău şi 2009 la Ungurei,
Târguri de ţară mai importante: 26 martie, 24 iunie, 20 septembrie şi 17 decembrie
Expoziţia etnografică de la Roşia de Secaş
Facilitati oferite investitorilor:
Terenuri disponibile în vederea concesionării pentru dezvoltarea activităţii economice
Taxe şi impozite reduse
Mână de lucru disponibilă
Taxe şi impozite reduse
Mână de lucru disponibilă
Proiecte de investitii:
Reţea de canalizare menajeră şi staţie de epurare - în derulare
Alimentare cu apă potabilă în comună - în derulare
Drumuri comunale
Alimentare cu apă potabilă în comună - în derulare
Drumuri comunale
